Tradiția românească exprimă combinația dintre creștinism și idei precreștine, sărbătorile de Paște combină ceremoniile religioase – participarea la servicii, împărtășirea, împărtășirea morților – cu obiceiurile oamenilor – competiție prin combinația armonioasă a trei zile de sărbătoare. Ouă, petrecere sau ieșire la iarbă verde. Sărbătorile pascale au fost, sunt și vor rămâne una dintre cele mai importante sărbători, fiind o împletire a credinței cu reuniunea familiei.
Pregătirile de Paște
După gândirea străveche, oul reprezintă esența universului, perioada de incubație și perfecțiunea vieții. Oul este oul născut de lume, deoarece jertfa lui Isus marchează începutul lumii. Prin urmare, oul de Paște exprimă ideea că moartea lui Isus este de fapt o renaștere și speră că viața nu va muri niciodată. Pasca și cozonacii, sărbătorite joi, amintesc de Euharistie în Cina cea de Taină, precum și de corpul sau mormântul lui Isus.
Ziua răstignirii Mântuitorului – Vinerea Mare – este reflecția și purificarea omului. Prin urmare, oamenii merg la biserică pentru a pleda vinovați și pentru a se împărtăși. Obiceiul popular de astăzi este să se facă o baie în apă curgătoare în zori, în special de tinerii, pentru purificarea și întărirea corpului. Despre această zi se mai spune că este “seacă” , deoarece, odată cu răstignirea Mântuitorului, fluxul vital al Universului a dispărut, fapt pentru care în această zi nu se coace nimic.
Pentru gospodinele care nu fac aluat și gătesc ouă joi, Sâmbăta Mare este o zi dificilă și încărcată. Aceste sarcini ar trebui să înceapă încă de la începutul zilei. Tot în Sâmbăta Mare, în funcție de obiceiurile culinare specifice regiunii, se prepară friptura, tocana, drobul.
În dimineața Paștelui, se obișnuiește să se meargă din nou la Biserică, pentu slujba cunoscută drept “a doua Înviere”. După terminarea slujbei, urmează ciocnitul ouălor roșii. Se zice că ouăle trebuiesc ciocnite doar în vârf, semnificând căderea pietrei de la intrarea în mormântul lui Hristos.
Prima zi de Paște este ziua reuniunii familiei, a comunicării în jurul mesei pe care se află toate bunătățile specific sărbătorii. În a doua și a treia zi de Paște, se obișnuiește ieșirea la iarbă verde, pentru picnicuri, jocuri.
Obiceiurile și tradițiile păstrate din generație în generație diferă de la o regiune la alta.
