Ziua de Joia Mare reprezintă o zi Sfântă ce are o mare importanță atunci când ne gândim la mântuire. Ea se mai numește și: Joi Mari, Joia Neagră sau Joimărița.
Dimineața, oamenii merg la Biserică pentru a se spovedi și împărtăși. Seara, ei pot participa la slujba celor 12 Evanghelii, unde trebuie să se îmbrace în haine de doliu. Pe lângă asta, ei trebuie să ducă la Biserică pâine, ce urmează să fie sfințită de preot, stropită cu vin și dată enoriașilor în noaptea de Înviere.
Ziua De Joia Mare este, pentru gospodine, ziua în care bagă la cuptor pasca și cozonacii și înroșesc ouăle, bucatele tradiționale sărbătorii pascale, ce nu lipsesc de pe masa niciunui român.
În unele părți ale țării, apare Joimărița (sau Joimărica), personaj mitologic ce reprezintă o zeitate a morții. Ea era responsabilă cu supravegherea focurilor din Joia Mare. Mai nou, ea se ocupă cu dreptatea, pedepsindu-i pe cei ce au fost leneși. În zona Ardealului, această Joimăriță avea rolul de moralizare și se manifesta prin strigăte peste sat.
În seara de Joia Mare, credincioșii merg la Biserică pentru slujba celor 12 Evanghelii. De asemenea, mai există și obiceiul nodurilor, unde fetele își pun 12 dorințe pe un fir de ață și fac câte un nod după fiecare Evanghelie pe care o citește preotul. Nodurile se dezleagă după Înviere, iar fetele trebuie să pună ața respectivă sub pernă, pentru a-și visa viitorul flăcău.
