Ce făceau Carmen și Alina, de la Asia Express, după ce camerele de filmat se opreau. Pe unde ajungeau blondinele să doarmă

Alina Ceușan și Carmen Grebenișan, blondinele blogosferei, cele mai bune prietene, au decis să se desprindă de lumea și comunitatea lor online și să lase luxul și viața pe care o au acasă, și-au pus ghizdanele în spate și au acceptat provocarea “Asia Express”, pornind pe drumul comorilor, acolo unde nu mulți aveau încrederea că fetele vor putea face față. Contrar unor astfel de așteptări, fetele au rezistat foarte mult, ajungând până în Taiwan, plecând acasă fix înainte de semifinală.

Acum, Alina Ceușan a povestit pe unde ajungeau ele să doarmă, după ce camerele de filmat se stingeau. Au avut corturile în spate tot timpul, dar nu a fost niciodată nevoie să le folosească. Toate echipele au trecut prin momente dificile, iar cel mai greu aspect dintre toate, pentru toate echipele, a fost cazarea pe care erau nevoiți să o caute seară de seară. Și chiar dacă fiecare avea câte un cort în dotare, pe care l-au carat tot timpul, nicio echipă juba fost nevoită să recurgă la el. Ei au avut totuși noroc să găsească în fiecare seară câte o familie ce le-a pus la dispoziție un pat unde să se poată odihni. Alina a povestit într-un vlog cum a fost această experiență, cu dormitul, pentru ele.

”Nici mie nu-mi vine sa cred atunci când mă gândesc. A fost o lună jumătate în care am stat fără bani, fără telefon, fără cazare. Efectiv depindeam de ceea ce înseamnă localnici. Și mi s-a părut foarte ”cool”(n.r. frumos). Totuși, în toată această perioadă de timp, cât am stat noi, o lună jumătate, am găsit, și sunt convisă că a fost cazul tuturor concurenților, cazare în fiecare seară. Nu a fost cazul să deschidem cortul, să dormim în cort. Noi, cel puțin, i-am folosit la o singură cazare (sacii de dormit). La cea unde am dormit pe jos, în Taiwan, într-un fel de cameră japoneză, unde era totul de lemn. În momentul în care i-am cerut să îmi aducă un ”foam”, o saltea ne-a adus două pături (…) subțirele. Și am zis ”super”, haide că o să ne punem totuși sacii de dromit pe jos și o să-i folosim dacă tot i-am cărat după noi.”