Preotul Dan Damaschin are grijă de peste 4.000 de copii. E un fel de „Maica Tereza” a săracilor Iașiului.
Dan Damaschin, preot la Maternitatea “Cuza Vodă din Iaşi, are o tolbă mare, plină cu fapte dintre cele mai sublime. E uşor să iubeşti oameni frumoşi, bogaţi, parfumaţi, educaţi. Dar ce facem cu cei săraci, murdari, analfabeţi? Ştie părintele Damaschin. “Îi iubim, pur şi simplu”. Aceea e iubirea adevărată, care nu cere nimic la schimb. “Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale”, (Ioan 10:11), relatează ziaristii.com.
Deşi e vedetă naţională, a rămas modest, firesc, smerit. A vorbit despre cei 4.000 de copii pe care-i are în grijă, în cele mai sărace sate ale Europei, despre sărăcie şi plecarea a milioane de români spre alte zări, care au lăsat acasă alte milioane de inimi pline cu dor. A povestit despre cele două vile pe care le-a construit pentru două familii cu 10 şi 8 copii. A înfiinţat asociaţia “Glasul Vieţii”, determinând sute, mii de mame să nu avorteze, oferindu-le acoperiş şi speranţă. “Casa Vieţii”, complex cu zeci de garsoniere, l-a dedicat fetelor însărcinate, speriate şi repudiate de familie şi societate.
El, preot de maternitate, cu maşina personală, a luat mama şi copilul nou-născut şi i-a dus acasă, în satele medievale ale Moldovei. Casa se prăbuşea, sărăcia urla, iar în curte era un soţ alcoolic şi încă cinci copii. A strâns bani, le-a construit o casă, le-a cumpărat o vacă, a trimis copiii la şcoală în Iaşi, plătindu-le studiile, mâncarea şi gazda. Iar asta de sute de ori! Deja nu mai discutăm despre un preot, ci de un miracol ambulant. De fapt, asta e definiţia preotului: “Miracol Ambulant”. Cel puţin, Isus era. Cum reuşeşte părintele Damaschin? Cu iubire, cu foarte multă iubire şi sacrificiu.
Dan Damaschin dă piept cu grotescul lumii. E un fel de “soldat” în prima linie, într-un război inegal, acela dintre iubirea lui şi egoismul nostru. O face pentru ca noi să nu părăsim “zona de confort” a orizontului strâmt şi meschin. E un “haiduc”, ce ia de la bogaţi şi dă la săraci, lăsându-şi “victimele” nu îngrozite, ci pline de iubire şi sens. A mişcat cele mai împietrite inimi, făcând să iasă bani din buzunare “cusute”, impresionând prin seriozitate, transparenţă şi simplitate. Nu-i e ruşine să ceară şi nu se simte cerşetor. “Doar nu cer pentru mine, ci pentru copii”, îmi spune. De fapt, aici e miezul. Când iubeşti muţi şi munţi. Nimic nu e greu ori imposibil, mai notează sursa citată.
