Pe actorul Costi Dita il cunoastem din serialul difuzat de ProTv, „Las Fierbinti”. persoajul interpretat de acesta este foarte indragit de telespectatori. Lumea il recunoaste pe strada si i se adreseaza cu acest apelativ, nu cu numele sau real.
Actoria este cea mai mare pasiune a sa, nu o considera o meserie. Are o deosebita placere de a juca diverse roluri si de a bucura publicul. Show-urile sale de stand-up biletele se vand cu repeziciune. Actorul impreuna cu cativa colegi, la fel de cunoscuti, au un spectacol la Sala Palatului an de an, insa anul trecut „Giani” a fost mare absent. Si-a cerut scuze fanilor sai si a promis ca isi va lua revansa, dar niciodata nu a dezvaluit adevaratele probleme prin care a trecut.
De curand, a fost invitatul lui George Buhnici si a dezvaluit in exclusivitate pentru cavaleria.ro adevarata drama prin care a trecut in anul precedent si de a fost nevoit sa isi anuleze cateva spectacole: „5 accidente, descopar ca mama face cancer, apoi pe la jumatatea anului bunica-mea a murit si la final de an eu fac o chestie d-asta, o complicatie, o chestie dermatologica combinata cu sindromul asta de burn-out. Slava Domnului, e un an care ne-a lasat cat de cat sa mergem mai departe. Sunt pe revenire, lucrurile merg inspre bine.”
Spre marele sau noroc, a avut aproape cativa prieteni care i-au ridicat moralul constant si l-au ajutat sa depaseasca aceste momente extrem de grele. Actorul a dezvaluit cum si-a petrecut timpul in acea perioada: „Am tot citit in perioada aia ca nu puteam sa ies din casa, o chestie super-complicata, modificari fizice, adica nasol rau. Nu mai puteam sa ies pe strada, trebuia sa ma acopar, in fine, a fost sinistru. M-am panicat eu foarte tare. Am trait o buna bucata de vreme cu oameni care imi ziceau asta: “Ba, stii ceva, ne urcam in avion mergem in Frankfurt ca e nu stiu ce puii mei, te scaneaza. Un doctor care imi spunea ca sistemul meu imunitar se lupta cu mine acuma. Nu vrei sa auzi asta, vrei sa auzi si tu din astea <<Da domne cu o crema si trece>>. Prima data cand eram suparat credeam ca oamenii nu empatizeaza si oamenii veneau la mine razand si eu in sinea mea ma gandeam: <Ba, ia stai ma putin ca io sufar acum, sunt si io om>”
